#Bruges

Johannes de Eyck sau Jan van Eyck a fost unul dintre cei mai venerati pictori nord-europeni ai secolului al XV-lea. De origine flamandă, el a fondat stilurile de pictură „Renașterii de Nord”, în care atenția meticuloasă acordată detaliilor i sa acordat o importanță primordială. Jan s-a născut în anul 1385, într-o familie de pictori din Maaseik, Limburg, Belgia. Autenticitatea datei sale de naștere nu este însă stabilită. El a fost renumit pentru popularizarea picturii în ulei și pentru inventarea de noi tehnici prin aceasta.

Jan van Eyck a fost instruit sub îndrumarea lui Hubert van Eyck, fratele său mai mare, pictor. El l-a învățat pe artist să picteze și să experimenteze cu culorile de la Pliniu. După tutela fratelui său, Jan van Eyck a colaborat cu el în lucrarea sa, iar mai târziu amândoi au fost mandatați ca pictori de curte pentru Filip de Charolais. În 1421, Jan a părăsit îndrumarea fratelui său și a devenit pictor de curte pentru Ioan de Bavaria, Haga. După moartea lui Ioan, în 1425, Jan van Eyck a fost însărcinat să lucreze ca pictor de curte pentru prințul Valois, Ducele Filip cel Bun de Burgundia. El a rămas la Lille, nordul Franței, până în 1426, pentru a se stabili pentru viață la Bruges, Belgia, în cele din urmă. Eyck a rămas credincios prințului și a fost pus responsabil de multe misiuni secrete. Opera sa de artă a fost considerată excepțională și a primit recompense frumoase.

Una dintre capodoperele lui Jan van Eyck de renume mondial a fost „Retarul din Gent”, pictat în 1432. Acesta este un tablou poliptic pe panou, care a fost păstrat în Catedrala Sfântul Bavo, Gent, Belgia. Acest retablo uriaș a deschis calea pentru un stil nou-nouț de pictură, care a imaginat și înfățișat idei tradiționale cu un temperament diferit. Joost Vijdt a comandat și a sponsorizat această lucrare magnifică, constând din douăzeci și patru de scene înfățișând pe Hristos Regele, Fecioara Maria, Ioan Botezătorul, Adam și Eva. Mulți istorici de artă speculează că Hubert van Eyck a început inițial această pictură în 1426 și mai târziu, Jan van Eyck a finalizat-o.

Artistul a creat „Portretul Arnolfini” (Londra, National Gallery), în 1434, care a devenit subiect de multă analiză și examinare de către istoricii de artă. Pictura, care celebrează semnificația căsătoriei adevărate, este un portret dublu al lui Giovanni di Nicolao Arnolfini și al soției sale. Fiecare subiect din tablou are o semnificație distinctă, cum ar fi câinele care simbolizează loialitatea, cireșul din afara ferestrei exemplificand dragostea și ținuta verde a soției, care înfățișează anticiparea ei de a deveni mamă. O altă realizare majoră a lui Jan van Eyck a fost „Vestirea” (1434-1436), care demonstrează natura sa profund spirituală. Pictura ilustrează conversația Fecioarei Maria cu îngerul Gavriil, arătată afirmând că Maria va naște copilul lui Dumnezeu. Lumina din cameră care vine de la fereastra de sus sporește prezența elementelor divine. Fecioara Maria este reprezentată într-o dispoziție profund meditativă, rezultată din conștientizarea că va trebui să suporte durerea crucificării copilului ei. Alte picturi notabile ale lui Jan van Eyck includ „Madonna in the Church” (1430), „Portret of a Man” (1433), „Sf. Ieronim” (1440) și „Adorarea Mielului” (1432).

Jan van Eyck a murit la 9 iulie 1441, la Bruges. A fost un maestru al realismului și a rămas o inspirație pentru comunitatea artistică pentru atenția sa scrupuloasă la detalii. Lucrările sale sunt expuse la galerii de artă celebre, precum National Gallery of Art, Londra și National Gallery of Art, New York. El a citat odată celebru: „Pictura este o formă de eliberare creativă profundă”, delimitând pasiunea sa, numită artă.